Am văzut filmul de două ori, în aceeaşi zi. După prima vizionare, vreme de câteva ore, am fost "fără cuvinte", voiam să exprim ce am văzut dar nu reuşeam. Îmi era teamă că indiferent ce voi spune nu va fi suficient de bine spus ca să poată transmite în totalitate ceea ce simţeam. Singurele cuvinte care îmi veneau în minte, pe care le-am şi scris pe pagina personală de facebook au fost: "Cutremurător, copleşitor, emoţionant. Mânie, tristeţe, mâhnire, furie şi speranţă - un amalgam de emoţii şi sentimente m-au încercat pe parcursul celor aproape 2 ore cât am primit o lecţie de istorie proiectată dintr-o perspectivă nouă, unică: #FiulLuiSaul."
După a doua vizionare, când m-am "forţat" să urmăresc filmul dintr-o perspectivă mai tehnică, pot să completez cu tărie, că dincolo de crâmpeiul de poveste despre Holocaust, Fiul lui Saul, în regia lui László Nemes, este un film genial mai ales prin emoţiile ce reuşeşte să le transmită spectatorului. Cu ajutorul cadrelor strânse şi focusate pe actori, prea puţine fiind cadrele generale clare - majoritatea fiind blurate -, şi cu acompaniamentul sonor foarte bine ales şi încadrat, lasă pe fiecare dintre noi să ne imaginăm povestea de ansamblu. Ciripitul păsărilor, respiraţia personajelor, momentele de linişte, ţipetele, discuţiile din fundal, scârţâitul roţilor de tren, uruitul maşinilor, zgomotul produs la frecatul podelelor, bătaile disperate în usă, zgomotul focului, lătratul câinilor, zgomotul paşilor pe ciment, toate acestea adunate au creat un personaj aparte, Sunetul, fără de care poate că filmul nu ar fi avut un astfel de efect.
Fiul lui Saul este un film care merită şi trebuie văzut!
Mai jos puteţi vedea câteva imagini surprinse la premiera filmului la Cinema Victoria:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu